False credinţe

Bună dragii mei,

Cu ocazia trecerii sărbătorilor Pascale, doresc să împărtăşesc cu voi astăzi anumite informaţii care sper să vă ajute de acum încolo să vă autodescoperiţi şi să vă deschidă percepţiile.

De-a lungul timpului, umanităţii i s-au inoculat foarte multe basme, cum ar fi faptul că Dumnezeu ne pedepseşte, că vrea ca noi să suferim pentru că “ne-am născut în păcat”… că trebuie să ţinem capul plecat şi să stăm în banca noastră fără să cercetăm nimic, să ne mulţumim cu puţin, să fim docili, ascultători, să urmăm calea impusă de societate şi să nu ieşim din tipare, să muncim până ne cad galoanele şi să-i ascultăm pe cei vârstnici cu o experienţă de peste 50 de ani care uneori n-au niciun pic de înţelepciune… şi multe altele.

Haideţi să le luăm pe rând: Dumnezeu ne pedepseşte… De ce ar face asta după părerea voastră?  Cine sau ce este Dumnezeu? Unde se află? De ce nu cercetaţi mai bine? Aveţi încredere doar într-o singură sursă? Dar în voi înşivă aveţi încredere?

micromacro

Dumnezeu înseamnă viaţă, se regăseşte în tine, în mine, peste tot. Este un ocean, iar noi împreună cu tot ceea ce este viu, plante, animale, planete, atomi etc. îl compunem. Dumnezeu nu face discriminări, nu face ură de rasă, nu condamnă, nu judecă, nu etichetează, nu face nimic care să producă teamă. Ne iubeşte pe toţi la fel, necondiţionat. Ne iubeşte atât de mult încăt ne lasă să facem ceea ce vrem, dar având o inteligenţă infinită a creat nişte legi universale, cum ar fi legea karmei, şi de aici vine aşa zisa pedeapsă. Noi oamenii din lipsă de cunoaştere şi ignoranţă uneori, dezechilibrăm de prea multe ori balanţa iar apoi culegem ceea ce semănăm, nu că vrea Dumnezeu aceasta, doar nu e masochist.

Am auzit persoane folosind termenul “karmă” greşit de multe ori. Ce e karma de fapt? Este o lege universală în virtutea căreia soarta oamenilor ar fi determinată de acțiunile lor în viaţa aceasta sau în altele. Credeţi în reîncarnare? Ce interese ar avea biserica să ne asigure că nu există acest fenomen? În prezent sunt similare cu cele ale statului, manipulare, control, teamă, docilitate, turmă etc. De ce am ajunge doar in rai sau iad? De ce să vedem totul doar în non culori? Când realitatea e cu totul alta? Reîncarnarea face parte din evoluţia noastră ca spirite, noi nu suntem corpuri, ele ne ajută să ne autodescoperim desigur, dar Fiinţa noastră este infinită. Cercetaţi mai bine acest subiect înainte de a trage o concluzie.

presence_of_gaia

De ce ne-am fi născut în păcat? Păcatul e inoculat doar în mintea noastră din diverse scopuri. Suntem fiinţe divine, facem parte din conştiinţa lui Dumnezeu, suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Este Dumnezeu păcătos? Bebeluşii pot fi păcătoşi? Este un non sens. Ne-am născut pentru a participa la evoluţia conştiinţei colective. Totul este într-o continuă evoluţie.

Trebuie să ţinem capul plecat şi să stăm în banca noastră fără să cercetăm nimic, să ne mulţumim cu puţin, să fim docili, ascultători, să urmăm calea impusă de societate şi să nu ieşim din tipare. De ce? Din contră, ar trebui să facem exact opusul! Altfel cum ne putem autocunoaşte şi descoperii esenţa din noi? Dacă nu ieşim din spaţiul de comfort? Va veni momentul când se va dărâma clădirea pe noi şi va trebui să ieşim forţat. De ce să ne limităm când radiem de lumină? Apropo de luatul luminii şi de slujba din ajunul Paştelui… Lumina, iubirea şi tot ce avem nevoie sunt în noi, tot ce e exterior e iluzoriu. Neîncrederea de sine e o boală cronică în zilele noastre, acest lucru ne face cam păcătoşi, nu? Exteriorul te ajută să evoluezi într-adevăr, să discerni binele de rău, dar niciodată nu va umple golul interior pe termen lung, trebuie săpat în interiorul nostru pentru a găsi adevărata comoară. Şi ca să fie îndobitocire până la capăt… hai să facem ocolul bisericii în genunchi!?! Ca să fim umili că poate ne iartă Dumnezeu păcatele, iar când ajungem acasă să revenim la bârfe. Ce părere aveţi? Ca să ne ierte oricine altcineva, trebuie întâi să ne iertăm noi înşine, pentru că atragem ceea ce suntem, ceea ce gândim (legea universală a atracţiei). Iar în ceea ce priveşte ocolul în genunchi, Dumnezeu nu ne vrea umili, ci biserica, statul sau oricine deţine controlul. Fiind fiinţe divine, co-creatoare, de ce ne-am târî? Nu am nimic cu preoţii, sunt oameni învăţaţi ca şi noi, dar de ce să luăm de bună tot ceea ce zic? Noi n-avem creier, inimă? Cu ce sunt diferiţi faţă de noi? Teologia? Fiecare se specializează pe un anumit domeniu. Dar în esenţă suntem toţi una şi venim din aceiaşi sursă, suntem interconectaţi şi unici în acelaşi timp, Dumnezeu e în noi, de ce avem nevoie de intermediari când putem accesa singuri ceea ce dorim? De ce să ne mulţumim cu puţin, când avem la dispoziţie un univers infinit? Modestia nu înseamnă sărăcie, ci mai degrabă altruism. Să oferi fără a aştepta nimic în schimb. Fiecare trebuie să-şi exprime unicitatea în lume, fiecare are ceva de oferit şi fiecare are dreptul la fericire prin naştere. Nu contează dacă te-ai născut bogat, sărac, scund, gras, slab etc. Toţi suntem regizorii propriei vieţi şi avem acces la informaţie, informaţia înseamnă putere, cunoaştere, schimbare, dezvoltare şi nu numai. Nimic nu e imposibil, iar marinarii pricepuţi nu se nasc pe ape line. Viaţa în sine este o provocare care trebuie îmbrăţişată.

tumblr_inline_ms9knvgXR71qz4rgp

De ce să muncim din greu când putem muncii cu plăcere? Sistemul are o parte din vină, dar nu mai mare ca a noastră. Avem dreptul şi puterea de a alege în orice moment. Autocunoaşterea ne poate ajuta să ne descoperim pasiunea şi vocaţia, iar apoi să monetizăm. Atunci când facem ceea ce ne place parcă nu mai există timp, spaţiu, nu mai suntem stresaţi. Chiar pot spune că ne umple acel gol interior, ne echilibrează, ne întinereşte.

De ce să-i ascultăm pe alţii când intuiţia noastră cunoaşte ce e cel mai bine pentru noi? Înţelepciunea nu se capătă odată cu înaintarea în vârsta, ci cu experienţele acumulate până în prezent. Nimeni nu ne vrea răul, dar fiecare are percepţia sa, realitatea sa, vede lumea cu alţi ochi. Cum poţi da sfaturi cuiva fără să-i fi încălţat pantofii? Să fi trăit ceea ce a trăit el sau ea de-a lungul vieţii sale? Fiecare are calea sa, sfatul tău dat din intenţii bune poate avea un rezultat negativ pentru cealaltă persoană din cauza mai multor factori. Nu spun să nu ajuţi, ba chiar trebuie mereu să ajuţi, să oferi necondiţionat, dar să ai discernământ. Nu poţi ajuta pe nimeni cu adevărat dacă nu ai fost în pielea persoanei respective, iar uneori fiecare trebuie să-şi înveţe lecţiile, cum altfel poate evolua?

lion-and-self-esteem

Toate răspunsurile se află în voi, nu mai căutaţi în exterior şi nu vă mai lăsaţi manipulaţi. Soartă nu există, toate situaţiile şi întâmplările sunt rezultatul acţiunilor şi gândurilor voastre. Exteriorul este oglinda interiorului întotdeauna, iar schimbarea se produce din interiorul fiecăruia. Succes!

Pupici dulci!

Sonia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *